+4 021 402 3927; +4021 402 3935

Mesaj catre absolventii de liceu

Se cauta viitoarea generatie de ingineri chimisti din Romania...

Fac acest apel mai ales catre absolventii de liceu, care nu s-au inscris inca la nicio facultate, in primul rand fiindca nu s-au putut decide intre ofertele destul de generoase ale diverselor facultati din tara sau din strainatate, dar si celor care sunt inca liceeni si peste un an sau doi vor fi in aceeasi situatie, de a explora ce le rezerva viitorul.

Stiu ca ecoul va fi destul de redus in randurile generatiei tinere, pentru care meseria de inginer a devenit din ce in ce mai putin atractiva, fiindca este "grea" – pare mult mai usor sa ne dorim sa devenim filologi, ori sa urmam dreptul, sau jurnalismul... si sa traim (bine!) din CUVINTE (spuse pe scena sau scrise pe un blog, sau chiar... cantate!), fiind comentatori, translatori, ghizi, critici, observatori, politicieni, consilieri, specialisti in comunicare, actori, interpreti... Nu va ascund ca ASA ESTE – meseria de inginer este GREA: presupune sa INVETI toata viata, nu numai in facultate, sa CONDUCI oameni, sa ai RESPONSABILITATI... Si atunci, de ce fac unii meseria asta? Fiindca este in primul rand extrem de necesara – daca, prin absurd, n-ar mai exista ingineri, lumea ar deveni rapid un haos: cea mai simpla definitie a ingineriei este "transformarea cunoasterii stiintifice in mijloace de imbunatatire ale vietii", deci absolut TOTI oamenii, orice meserie ar avea, au nevoie ca undeva, cumva, sa fie si niste ingineri, bine pregatiti si pusi "pe treaba"... Pe urma, are frumusetea si fascinatia ei:
"Este o mare profesiune. Este fascinatia de a vedea cum o plasmuire a imaginatiei devine, cu ajutorul stiintei, un plan pe hartie. Ca apoi sa se materializeze in piatra, metal sau energie. Ca apoi sa creeze locuri de munca si locuinte pentru oameni. Ca apoi sa duca la cresterea standardului de viata si la sporirea confortului. Acesta este inaltul privilegiu al inginerului. Marea responsabilitate a inginerului in comparatie cu cei de alta profesie este ca operele lui se afla sub vazul tuturor. Actiunile sale se concretizeaza, pas cu pas, in material palpabil. El nu-si poate ingropa greselile ca medicul. El nu le poate face nevazute si da vina pe judecator ca avocatul. El nu-si poate ascunde erorile cu pomi si iedera ca arhitectul. El nu poate, ca politicianul, sa-si ascunda lipsurile dand vina pe opozitie, sperand ca oamenii vor uita. Inginerul, pur si simplu, nu poate nega ca el a facut-o. Daca lucrarea nu e buna, e condamnat… Pe de alta parte, spre deosebire de medic, viata sa nu se scurge printre oameni bolnavi si slabi. Spre deosebire de militari, nu distrugerea este scopul vietii lui. Spre deosebire de avocat, el nu-si castiga painea din conflicte. Inginerului ii revine menirea sa imbrace scheletul stiintei cu viata, confort si sperante. Desigur, pe masura ce anii trec, oamenii uita care este autorul lucrarii, chiar daca au stiut odata. Sau un politician oarecare isi pune numele pe ea. Sau oamenii o atribuie unui sponsor care a folosit, de fapt, banii altora… Pe cand inginerul priveste inapoi spre binele nesfarsit ce se desprinde din succesul sau cu o satisfactie pe care o cunosc putine profesii. Iar verdictul colegilor sai este singura recunoastere pe care o doreste." (Herbert Clark Hoover, 1874 – 1964, inginer minier, presedinte al S.U.A. 1929 – 1933).

Alte doua definitii – scurte! – ale inginerului: "un inginer poate face pentru 1 cent ceea ce face un savant pentru 1 dolar", si, respectiv "inginerul este jumatate Einstein, jumatate buldog – este cel care face din ceva dificil o treaba de rutina si imposibilul – probabil". Pana acum, cele scrise au fost o pledoarie pentru universitatea POLITEHNICA – al carei membru sunt – sau orice alta universitate DE STAT cu laturi tehnice (oare de ce la cele particulare nu exista aproape de loc sectii de inginerie?), care produce ingineri.

Personal, cel mai mult ma deranjeaza sintagma "inginerie financiara", repetata perpetuu pe toate canalele mass-media, si asociata cu diverse potlogarii – indirect, asta scade din prestigiul meseriei de inginer. Similar, o alaturare de termeni care profaneaza o institutie esentiala pentru societatea umana este "academia de..." dupa care nu urmeaza, asa cum ar fi normal, stiinte ci... "dans", "gatit", "coafura", "fotbal" sau chiar "infractori"!

Inginerul chimist este poate cel mai complet, cel mai informat dintre toti inginerii – macar pentru faptul ca inginerii mecanici, constructori, minieri, electronisti, automatisti etc. nu au de-a face prea mult cu chimia, in vreme ce un inginer chimist se loveste mereu de automatizari, circuite, materiale de constructie, elemente mecanice... Pe de alta parte, este mult mai mult decat un chimist: are nevoie de multa chimie (anorganica, organica, electrochimie, polimeri), dar si de matematica, fizica, informatica...

Sunt membru al Facultatii de Chimie Industriala (vremelnic se numeste altfel, dar istoriceste vorbind, acesta a fost numele sau traditional si defineste cel mai bine scopul sau – pregateste ingineri pentru industria chimica); deosebirea dintre un chimist specializat in probleme de mediu, de exemplu, este ca acesta poate face analize, poate CONSTATA ca solul, apa sau aerul sunt poluate si cu ce, poate chiar si de catre cine; insa cine REPARA situatia creata? Un inginer chimist, specializat in probleme de mediu – cu ce si in ce cantitate trebuie tratate apele ori solurile, astfel incat sa remediem rapid si complet situatia...

Mai trebuie subliniat un aspect – universalitatea meseriei si a pregatirii de inginer chimist: foarte multi absolventi de inginerie chimica, inarmati cu tot ceea ce au invatat in facultate, au putut cu usurinta sa-si schimbe profilul, avand performante deosebite in alte industrii (practic, nicio ramura industriala nu se poate lipsi de inginerii chimisti!) sau in alte domenii decat industria, uneori foarte indepartate! Am numerosi colegi care sunt astazi directori de firme din industria chimica, dar si directori de firme de servicii, de organisme guvernamentale, de agentii de mediu, de firme de consultanta, chiar de firma de impresariat, asistenta sociala ori turism, directori de ferme, de banci, unii au ajuns ministri... iar altii au ajuns preoti! Cum a fost posibila o astfel de "schimbare de macaz"? Noi o explicam astfel: am avut de infruntat si asimilat un volum foarte mare de cunostinte, din domenii diverse – a fost nevoie sa devenim extrem de organizati, de rigurosi, sa ne completam studiile (peste 90% dintre noi am facut diverse mastere, unii mai multe, dar si doctorate sau o alta facultate) si astfel am reusit... Cu toata modestia, imi imaginez ca niciun absolvent de filologie, studii economice, arta ori teologie n-ar putea ajunge vreodata DIRECTOR de platforma in industria chimica!

Desigur, profesia de inginer chimist are un mare handicap – in liceu, chimia este prezentata mai mult ca o mica vrajitorie, spectaculoasa poate, un pic periculoasa, dar utilitatea ei este cam indoielnica... iar chimia industriala are un prestigiu precar in Romania si nu numai – colosii industriei chimice au disparut, iar chimia este considerata principala responsabila de otravirea mediului si alimentelor... deci un viitor in industria chimica pare cam nesigur. Trebuie sa subliniez ca disparitia colosilor din industria chimica este o etapa istorica, similara cumva cu disparitia dinozaurilor – constrangerile de mediu au impus asta, peste tot in lume, dar asta nu inseamna ca industria chimica a disparut, trece doar printr-o metamorfoza – nici nu se poate imagina viata fara industria chimica, practic tot ce ne inconjoara este produs de ea: mase plastice, medicamente, materiale compozite, ingrasaminte, sticla, ceramica, coloranti, cosmetice, fibre artificiale, ciment, combustibili, cauciuc sintetic...

Cel mai trist este faptul ca, in mai toate ramurile industriei chimice, Romania a fost in primele randuri – un singur exemplu: acum importam medicamente, facem in cel mai bun caz ambalari si conditionari – majoritatea tarilor de unde importam sunt fostele noastre piete de desfacere, din urma cu 25-30 de ani... Ce sa mai vorbim de inaintasii nostri, celebri in toata lumea, cum ar fi Costin Nenitescu, Emilian Bratu, Lazar Edeleanu, Gheorghe Spacu, Constantin Istrati, Petru Poni... Totusi, scoala romaneasca de inginerie chimica a ramas la nivelul la care a fost – in urma cu 3 ani, UPB era in primele 100 de universitati ale lumii, prin cantitatea si calitatea publicatiilor din exact ACEST DOMENIU – inginerie chimica. Majoritatea discipolilor insa au plecat, la slujbe bine platite din Franta, Canada, Arabia Saudita, Libia, Marea Britanie, Italia, Germania...

Va asteptam sa le luati locul – sa va croiti un drum in viata aidoma lor, sau sa ramaneti alaturi de noi, pentru a duce mai departe traditia acestui domeniu nobil al cunoasterii umane in folosul omului si a societatii. Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor va poate fi rampa de lansare in viata si profesie – vizitati, pentru alte amanunte, adresa http://www.chimie.upb.ro.

Tiberiu Dinu DANCIU, absolvent al Facultatii de Chimie Industriala, promotia 1984 (etapa in care numele exact – si acesta efemer – a fost: Utilaje si Ingineria Proceselor Chimice)